ianuarie 31, 2008
Departartamentul de Stat american cred ca ofensiva Gazprom poate fi contracarata
| ”Prietenii romani” trebuie sa ramana concentrati pe Nabucco |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
31 ianuarie, 16:34
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Romania trebuie sa continue politica de diversificare a surselor de gaz, pentru a avea mai multa putere in fata ofensivei gigantului rusesc Gazprom, sustine adjunctul subsecretarului de stat pentru afaceri europene si Eurasiatice din Departamentul de Stat al SUA, Matt Bryza, intr-un interviu acordat NewsIn. In plus, trebuie sa ne concentram in continuare asupra proiectului Nabucco, pentru ca are un mare potential de reusita. Pe de alta parte, Bryza spune ca, in ciuda tentatiei OMV de a renunta la proiectul Nabucco, nu exista motive de ingrijorare pentru viitorul gazoductului, Austria si, mai ales, Comisia Europeana avand datoria de a contracara tendintele monopoliste ale Gazprom.
Matt Bryza este adjunctul subsecretarului de stat pentru afaceri europene si eurasiatice din Departamentul de Stat al SUA. Este responsabil cu politicile si relatiile SUA cu tarile din Caucaz si Europa de Sud, fiind si coordonatorul politicii energetice a SUA la Marea Neagra si Marea Caspica. Reporter: Ce sanse de realizare mai are gazoductul Nabucco, daca parteneri precum Bulgaria semneaza cu Rusia pentru realizarea proiectului concurent South Stream? Matt Bryza: Nu cred ca trebuie sa existe absolut niciun impact asupra Nabucco. Proiectul Nabucco este de sine statator, viabil din punct de vedere economic si va aduce rezervele masive de gaz din Azerbaidjan in inima Europei. Stim din ultimele luni de explorare in Azerbaidjan ca la Shah Deniz rezervele descoperite s-au dublat. Asa ca noi credem ca Azerbaidjanul singur are suficient gaz poate chiar pentru a umple intreg Nabucco. Ultima data cand am vorbit (interviu pentru Romania libera, 6 august 2007, – n.r.) speram ca Azerbaidjanul sa aiba indeajuns gaz pentru a lansa Nabucco, iar acum credem ca are destul pe a umple conducta. Dar nu ne oprim aici, colaboram desigur si cu Turkmenistanul pentru a aduce mai mult gaz din Turkmenistan si Azerbaidjan, precum si din Irak. Asa ca South Stream nu trebuie sa aiba absolut nici un impact asupra Nabucco. Insa intrebarea care se pune este daca Europa se plaseaza intr-o pozitie mai avantajoasa daca absoarbe inca 30 miliarde de metri cubi de la acelasi furnizor monopolist care ii livreaza deja un sfert din gazele naturale. Reporter: Pe de alta parte, chiar Reinhard Mitschek, directorul consortiului care va construi Nabucco, a declarat ca gazul rusesc ar fi binevenit in conducta Nabucco si ca l-ar putea prelua din Blue Stream. Matt Bryza: Intr-adevar, a spus acest lucru. Companiile au o raspundere fata de actionarii lor si incearca sa faca viabile investitiile, iar sarcina lor este sa obtina gazul cat mai repede posibil in conducta respectiva. Guvernele au o responsabilitate diferita si trebuie sa se gandeasca in ansamblu la securitatea energetica, nu doar a tarii lor, dar a intregii aliante de state UE. Asa ca telul OMV este diferit de telurile guvernelor care fac parte din consortiul Nabucco si nu este surprinzator ca OMV sa aiba o abordare publica diferita fata de unele state membre UE. Reporter: Ar fi o solutie viabila ca Nabucco sa transporte gaz rusesc? Matt Bryza: Nu comentez daca e o solutie viabila sau nu. Nu e un pas necesar, pentru ca Azerbaidjanul are destul gaz sa lanseze si poate chiar sa umple conducta. Reporter: Spuneati ca guvernele au responsabilitatesa de a se gandi la securitatea energetica. Cum vedeti totusi semnarea acordului dintre Vladimir Putin si oficialii de la Sofia privind South Stream, cand Bulgaria este partener in Nabucco? Nu e un semnal ca guvernele incep sa-si piarda increderea in Nabucco? Matt Bryza: Nu am deloc aceasta senzatie, dimpotriva, partenerii sunt dedicati realizarii proiectului Nabucco. Iar in privinta Bulgariei, ea va fi doar tara de tranzit pentru conducta South Stream, asa ca sprijina puternic in continuare si are si nevoie de gazul din Nabucco pentru consumul intern si pentru diversificarea surselor de energie. Sunt increzator ca liderii bulgari au gandit foarte atent punctele slabe si cele pozitive ale proiectului semnat intre Bulgargaz si Gazprom si ca au negociat in consecinta. Sunt doua chestiuni care se pun in cazul oricarui proiect major de construire a unei conducte de gaz, pentru a castiga increderea investitorilor si partenerilor: care este oferta de gaz si poate fi investitia structurata in asa fel incat sa obtina un profit rezonabil care sa acopere costurile initiale intr-o perioada de timp rezonabila. Iar aceste chestiuni trebuie clarificate de cei care sprijina South Stream. Inca nu au descris in mod serios de unde va veni gazul si cand va fi disponibil. Nici cum va fi amortizata investitia de 14 miliarde de dolari sau chiar mai mult, pentru ca se anticipeaza ca, in ceea ce priveste costurile de constructie, acestea vor fi si mai mari. Este greu sa amortizezi asa o investitie cand ai cea mai scumpa conducta de gaz din lume si trebuie sa ai garantii comerciale si bancare pentru acest lucru. Reporter: In Romania exista un curent de opinie ca am negociat prost, ca Nabucco este un proiect mai mult mort decat viu si ca daca South Stream se va construi prin Bulgaria si Serbia, Romania va ramane in afara rutelor energetice importante. Cum vedeti aceasta situatie? Matt Bryza: I-as sfatui pe prietenii si aliatii nostri romani sa ramana concentrati pe strategia pe care au dezvoltat-o ei insisi si care are sens: diversificarea surselor de gaz natural. Sa aiba o relatie de lucru, pozitiva, cu Gazpromul, dar si sa va puneti in pozitia de a face aceasta relatie pe cat de avantajoasa posibil prin accesul la o sursa alternativa de gaz – Nabucco. Indiferent cat de departe merg celelalte proiecte de conducte, este cu atat mai important pentru Romania sa aiba surse diverse de alimentare cu gaz. Nabucco se va realiza. Nu are importanta daca exista South Stream, North Stream, East Stream si alte Stream-uri, Nabucco este viabil si se va realiza. Ramaneti concentrati pe acest tel primar – acesta ar fi sfatul nostru catre toti prietenii nostri care locuiesc in tari ce vor fi tranzitate de Nabucco. Retineti ca pe cat e de ampla diversificarea surselor, pe atat e de puternica si forta de negociere pe care o are o tara cand are de a face cu o companie ca Gazprom. Nu intrati in panica. Mult din ce se intampla acum este o ofensiva de relatii publice a Gazprom. Dar vestile sunt bune in privinta Nabucco. Ca sa-l citez pe Martin Luther King: “Stati cu ochii pe premiu!” Reporter: Si nu va ingrijoreaza nici faptul ca OMV a vandut 50% din actiunile sale de la terminalul Baumgarten, unde ar urma sa ajunga conducta Nabucco? Matt Bryza: Gazprom va detine jumatate, dar nu vad ce impact va avea asupra Nabucco. Este un acord comercial prin care Gazprom va participa intr-o afacere prin care va obtine profituri si va garanta securitatea energetica pentru consumatorii europeni. Iar cum Nabucco e mult mai viabil decat orice alt proiect propus pana acum, datorita costurilor mult mai mici si a rezervelor clare de gaz natural din Azerbaidjan, logica comerciala ii va determina pe cei de la Baumgarten sa cumpere gaz din Nabucco la fel cum ar face-o din orice alta sursa. Principiile economiei de piata vor functiona aici. Reporter: Vor functiona chiar daca Gazprom este un monopol de stat prezent pe piata europeana? Matt Bryza: Acesta este un alt aspect, intr-adevar. Este de datoria guvernului austriac si a UE sa asigure ca oficialii acelor companii au luat masurile necesare pentru ca monopolul sa nu manipuleze mecanismele de piata la Baumgarten. Este o responsabilitate uriasa pentru guvernul Austriei si Comisia Europeana. Dar cred ca ei stiu ce trebuie sa faca. Intrebarea dvs. are sens, pentru ca e vorba despre extinderea puterii monopoliste. Cred ca este un mesaj foarte puternic atunci cand, in loc sa se investeasca in dezvoltarea de noi campuri de exploatare pentru a asigura ca toate aceste proiecte grandioase vor avea suficient gaz, Gazprom isi cheltuie banii pentru a cumpara in Europa cat de multa infrastructura strategica posibil. E ciudat si spune ceva despre strategia acestui monopol, care nu este aceeasi cu cea a companiilor europene, de a amortiza investitiile si a face profit. Strategia Gazprom pare a fi expansiunea puterii sale monopoliste. Reporter: Putere monopolista care are si o componenta politica, asa cum am vazut in mai multe cazuri… Matt Bryza: Este un comentariu cu care sunt de acord. Putem dezbate daca aceasta putere monpolista va fi utilizata in scopuri politice, dar stim sigur ca monopolurile sunt ineficiente din punct de vedere economic si submineaza libera circulatie a marfurilor pe o piata libera. Asa ca este in dezavantajul consumatorilor europeni. Imi este greu sa inteleg de ce nu exista peste tot in UE recunoasterea faptului ca siguranta furnizarii de gaz de la aceasta companie nu poate fi garantata decat daca exista competitie pe piata. Toata lumea pare sa uite de concurenta si sa incerce sa ajunga repede la un acord cu aceasta mare companie. Dar daca vrei sa ai o relatie puternica cu cea mai mare companie din vecinatate, ar fi bine sa fii acoperit si din partea altor furnizori, pentru a avea putere de negociere. Gazoductul Nabucco, cu o lungime de 3.300 de kilometri, vizeaza transportul de gaze naturale din zona Marii Caspice catre Europa prin Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria, pentru a asigura independenta Europei de resursele de gaze naturale din Rusia. Din 2012, conducta ar urma sa transporte circa 31 miliarde metri cubi de gaze anual. Bulgaria si Rusia au semnat, in luna ianuarie, acordul privind participarea Sofiei, alaturi de Gazprom, la proiectul South Stream, in timpul vizitei presedintelui Vladimir Putin in capitala bulgara. Acordul a fost incheiat in urma negocierilor din ultima clipa si “gratie interventiei domnului Putin”, potrivit premierului bulgar, socialistul Serghei Stanisev. South Stream va trece pe sub Marea Neagra in Bulgaria, de unde ar urma sa se scindeze fie spre Grecia sau spre Romania, Ungaria si Austria inainte de a ajunge la destinatia sa finala, Italia. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
A.E
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
ianuarie 29, 2008
Fragmentarea Romaniei pe axa Moscova-Chisinau
|
|
|
Voronin vrea sa refaca “Moldova Mare”, de la Nistru la Carpati |
|
|
|
La summitul UE-Rusia din Portugalia din 26 octombrie 2007 presedintele rus Vladimir Putin transmitea un avertisment dur cu privire la pericolele secesioniste din Europa: “Aveti putine probleme in Spania? Aveti putine probleme in Belgia? Putine probleme pot sa apara in Romania? Sau in intreaga regiune balcanica?”. Dupa ce a introdus Romania printre statele care, din punctul de vedere al Kremlinului, s-ar putea confrunta cu amenintarea separatismului, Putin a adaugat: “la ce bun sa punem sub semnul intrebarii temeiurile dreptului international, alimentand in acest fel tendintele separatiste in Europa si in intregul spatiu postsovietic?”. In contextul in care Kosovo se pregateste sa-si proclame unilateral independenta, amenintarile asupra Romaniei pornite de la est se intensifica. In concordanta cu experienta istorica (Kominternul considera Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca o trambulina pentru dezmembrarea Romaniei unite) comunistii de la Chisinau lanseaza un adevarat razboi informational impotriva Bucurestiului. Teza separatista a Kominternului – Romania este “ultimul imperiu din Europa”, alcatuit din provincii care ar trebui sa se separe – este reluata la Chisinau, unde comunistii inventeaza o “minoritate moldoveneasca” in Romania si mentioneaza din ce in ce mai des eventualitatea unei “Moldove Mari”, de la Nistru la Carpati. Totodata, la Bucuresti, grupuscule de activisti bine stipendiate si cu programe pe termen lung au inceput sa “sarbatoreasca” 90 de ani de la Marea Unirea discutand despre avantajele regionalizarii si reimpartirii Romaniei pe provincii. Apropierea summit-ului NATO de la Bucuresti marcheaza intensificarea agresiunilor asimetrice ale comunistilor via Moscova-Chisinau-Bucuresti. Razboiul neincheiat dintre Valahia si Moldova Regimul comunist condus de Vladimir Voronin a marsat in forta pe operatiuni specifice anti-romanesti dupa ce fostul general de Militie al RSSM a inregistrat nemultumirea Rusiei fata de instalarea bazelor SUA la Marea Neagra. Unul dintre ideologii lui Voronin, Vasile Stati, sustine sus si tare ca Romania si Republica Moldova se afla in stare de razboi: “De altfel, starea de razboi dintre Valahia si Moldova, declansata de valahi in 1429, ba chiar din 1400, se mentine. Valahii pana astazi n-au incheiat – niciodata! – nici o pace cu Moldova”. In toata aceasta ultima perioada, in care pozitia Chisinaului s-a radicalizat rapid, fara a fi contracarata, s-a actionat concertat, de la pedalarea continua pe tezele sovietice ale “limbii” si “natiunii moldovenesti” pana la tracasarea elevilor si studentilor care doreau sa studieze in Romania. Chisinaul si discriminarea “moldovenilor” din Romania In urma cu un an, la 12 ianuarie, 2007, la Judecatoria Iasi a fost depusa cererea pentru inregistrarea Asociatiei “Comunitatea Moldovenilor din Romania”. Scopul declarat al asociatiei: “apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani care au origine etnica moldoveneasca”. Sigla aleasa era bustul voievodului Stefan cel Mare. Membrii fondatori erau trei: Claudiu Alexa, Marian Russo si Lucian Timofticiuc. La Chisinau, ei au fost primiti cu entuziasm de comunistii din Parlament, dar si de insusi presedintele Vladimir Voronin. La 12 februarie 2007, Parchetul Iasi a declarat recurs impotriva deciziei prin care Judecatoria Iasi recunoscuse, cu o luna mai devreme, statutul de “etnici moldoveni”. In cele din urma, asociatia s-a autodizolvat. La deschiderea sedintei plenare a Parlamentului de la Chisinau, cei trei membri fondatori au fost introdusi in sala de parlamentarul comunist Victor Stepaniuc, fiind prezentati de Marian Lupu, presedintele Parlamentului, incalcand toate normele de protocol ale unor astfel de sedinte. Ca reactie la diversiunea creata in Parlamentul de la Chisinau, deputatul Vlad Cubreacov, presedintele Fractiunii PPCD, a adresat o interpelare pe aceasta tema. Dupa prezentarea din Parlament, cei trei cetateni romani au fost invitati la televiziunea nationala de la Chisinau – aflata in totalitate sub controlul autoritatilor comuniste. Cei trei s-au plans in direct ca sunt discriminati in Romania, unde, daca se duc, de exemplu la Bucuresti, si cer parjoale nu li se dau si li se spune sa ceara chiftele. Au continuat exprimandu-si regretul ca singurul reprezentant al moldovenilor din Romania a fost, la randul sau, discriminat, fiind dat afara din Guvern. Era vorba de Mihai Razvan Ungureanu. Cei trei au spus ca vor conta pe sprijinul financiar al Chisinaului pentru a construi un centru cultural “moldovenesc” la Iasi si pentru pastrarea identitatii nationale “moldovenesti”. A doua etnie inventata O alta lovitura data identitatii romanesti provine din partea deputatului PDL Costica Canacheu, care a reusit sa blocheze, in luna octombrie 2007, proiectul Legii pentru romanii de pretutindeni, care ii inscria pe aromani in “filonul cultural romanesc”. Deputatul Costica Canacheu a pledat pentru mentinerea proiectului in forma initiala, fara includerea amendamentului adoptat de Comisia pentru drepturile omului: “Proiectul se refera la cei apartinatori filonului cultural romanesc si lasa deschisa calea acelora care se considera apartinatori ai filonului sa se declare ca atare. Sa respingem acest amendament, pentru ca este injust si intram intr-o eroare majora prin legiferarea acestor denumiri”. Canacheu este si presedintele Comunitatii Aromane din Romania, care pledeaza pentru obtinerea statutului de minoritate nationala a aromanilor inca din 2005. Chisinaul lupta pentru “Moldova Mare” In ianuarie 2008, la Chisinau a fost reluata in discursul public tema “Moldovei Mari” – lansata cu un an in urma de presedintele Voronin. Astfel vicepresedintele Partidului Patria-Moldova, Gheorghe Sima, a afirmat ca “independenta Republicii Moldova este pusa permanent sub semnul intrebarii de catre Bucuresti”. La unison cu presedintele moldovean Vladimir Voronin, Sima a mai spus ca Republica Moldova va putea sa-si pastreze independenta doar daca va reveni la teritoriile ei dintotdeauna. El a explicat: “In contextul noii redesenari a granitelor in Europa, o asemenea evolutie este destul de reala, iar o Moldova de la Carpati la Marea Neagra ar putea exista ca subiect de sine statator si egal in drepturi. Mai ales ca, din punct de vedere istoric, Moldova a aparut cu mult inaintea Romaniei.” Pe 24 februarie 2007 Voronin declara pentru Moldpres: “Cunoastem cu totii destul de bine ca in Romania zilelor noastre, pana nu demult, nu era chiar atat de simplu sa-ti declari pe fata identitatea moldoveneasca”. Presedintele Voronin a mentionat ca in Republica Moldova orice cetatean poate sa-si declare liber identitatea, inclusiv cea romaneasca. In opinia sa, legislatia romana limiteaza etniile acceptate si acesta ar constitui principalul obstacol in legalizarea acestui drept pentru cei 10 milioane de moldoveni, care locuiesc la ora actuala in Romania. Voronin a declarat: “Moldovenii din Romania nutresc speranta ca, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, problema identitatii etnice va deveni in aceasta tara o problema ce va tine de exprimarea vointei cetatenilor, dar nu o politica impusa de sus. La noi, in (Republica) Moldova, de exemplu, nimeni nu constrange pe nimeni sa fie in exclusivitate moldovean. Poti sa fii roman, ucrainean, rus. Noi nu ne implicam in problemele identitatii. Aceasta este problema cetatenilor insisi. In Romania, din pacate, lista etniilor permise in acest stat este strict limitata, toate minoritatile nationale posibile sunt enumerate in legislatie. Moldovenii nu figureaza printre acestea. Si aceasta, din cate inteleg eu, este astazi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor si a culturii lor in Romania. Este vorba de legalizarea acestui drept pentru o populatie de circa 10 milioane de persoane care locuiesc in Moldova romaneasca.” Voronin a sintetizat astfel dorintele sale: “Problema pe care noi o discutam cu conducerea Romaniei tine de elaborarea si semnarea a doua acorduri, doua tratate, Tratatul de baza si Tratatul de frontiera. Nesemnarea acestor doua acorduri vorbeste despre aceea ca Romania pana astazi nu recunoaste Republica Moldova ca tara suverana. De aceea, perspectiva relatiilor noastre depinde de semnarea acestor doua acorduri”. Problema este reprezentata de faptul ca in aceste doua tratate comunistii de la Chisinau vor sa legalizeze existenta limbii si etniei “moldovenesti”. Agresiunea continua O alta linie de atac a comunistilor de la Chisinau este reprezentata de inscenarea unor cazuri de coruptie legate de accesul romanilor din stanga Prutului in Romania, inscenari destinate sa dovedeasca faptul ca Romania nu poate asigura securitatea frontierei externe a Uniunii Europene. Dupa aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana, peste 800.000 de cetateni ai Republicii Moldova au solicitat documente de identitate romanesti. Ceea ce a bagat in panica autoritatile de la Chisinau. In august 2007 viceministrul de Interne Valentin Zubic l-a acuzat pe consulul Romaniei in Republica Moldova, Alexandru Rus, de coruptie in eliberarea vizelor pentru Romania. Consulul a fost retras, actele pe care autoritatile comuniste sustin ca le-au trimis la Bucuresti n-au mai fost de gasit, iar cazul a facut subiectul unor “dezvaluiri” de presa – practic elemente din dosar au fost “scurse” catre jurnalisti pro-guvernamentali. Pe 22 august 2007, presedintele Traian Basescu a amenintat ca Bucurestiul va raspunde “extrem de dur” la astfel de provocari: “Tot trucul a fost legat de nevoia ca functionarul roman sa fie filmat cu un plic, pe care, nu se stie, il da sau il primeste. Stim unde se fac fraudele, la firmele de turism. Este ultima agresiune la adresa Romaniei, orchestrata, si vom raspunde extrem de dur de data asta.” Traian Basescu a catalogat drept “o provocare” incercarea de a se aduce acuzatii grave unui functionar al ambasadei noastre la Chisinau cum ca ar fi luat mita pentru acordarea unei vize. In ciuda declaratiilor presedintelui roman, autoritatile comuniste de la Chisinau au reluat scenariul, de data aceasta mergand pana la a acuza Ministerul Justitiei de la Bucuresti de coruptie. Noi scandaluri diplomatice Ofensiva antiromaneasca a autoritatilor de la Chisinau a continuat in aceasta saptamana cu scoaterea pe piata a unor noi acuzatii de coruptie indreptate impotriva autoritatilor de la Bucuresti. De data aceasta viceministrul de Interne de la Chisinau, Valentin Zubic, a anuntat ca autoritatile moldovene ar fi depistat doi functionari romani ai Ministerului Justitiei care elibereaza cetatenii romanesti contra bani. Mai mult, Zubic lasa sa se inteleaga ca serviciile speciale moldovenesti ar fi urmarit in ultimele sapte luni mai multi oficiali romani din Ministerul Justitiei. Ministerul moldovean de Interne a anuntat ca a anihilat o retea care presta ilegal servicii de redobandire a cetateniei romane si ca in acest caz au fost implicati si doi functionari din cadrul Ministerului Justitiei de la Bucuresti, transmite Rompres. Zubic a declarat ca un grup de persoane a fost retinut recent in flagrant, dupa un filaj care a durat timp de sapte luni. Potrivit lui Zubic, din componenta grupului faceau parte doua persoane care aveau dubla cetatenie, dintre care una locuia la Chisinau si cealalta la Bucuresti. In schimbul serviciilor, membrii retelei primeau de la cetateni intre 150 si 300 de euro, in functie de cererile pentru urgentarea examinarii cazurilor. Zubic a afirmat ca 135 de persoane si-ar fi redobdit cetatenia romana pe aceasta cale, iar documentele a peste 560 de persoane sunt in curs de examinare. Potrivit oficialului moldovean, dosarele celor doi functionari romani au fost expediate instantelor de la Bucuresti prin intermediul Procuraturii Generale. Surse diplomatice romanesti afirma ca de aproape un an de zile autoritatile comuniste de la Chisinau evita dialogul institutionalizat cu autoritatile romane, preferand sa transmita mesaje prin intermediul presei – precum in cazul consulului Rus si in cazul acuzatiilor recente de coruptie privind redobandirea cetateniei romane. Raceala diplomatica extrema a fost vizibila la sfarsitul anului trecut, la inaugurarea noului sediu al Consulatului Romaniei la Chisinau. Autoritatile comuniste au refuzat atunci orice fel de contact cu ministrul roman de Externe, Adrian Cioroianu, lasat sa umble prin capitala Republicii Moldova fara protectia politiei, in ciuda notificarii autoritatilor moldovene. |
|
George DAMIAN |
Alb şi negru: Un „naţkadr”
Acum se vede că, de fapt, vizita lui Voronin la Moscova trebuia privită sub un cu totul alt unghi de vedere: nu de Putin depindea rezultatul întâlnirii cu Voronin, ci de Voronin însuşi. Nu Putin era cel aşteptat să cedeze, ci Voronin. Atunci când Serghei Ivanov, ministrul rus al Apărării, anunţa că Rusia şi-a îndeplinit angajamentele de la Istanbul şi nu are nimic de retras de pe teritoriul RM, el o spunea la modul serios. Poziţia definitivă în chestiunea reglementării transnistrene i-a fost expusă lui Voronin, după cum se vede, prin intermediul lui Iuri Zubakov. Este vorba, dacă e să credem presei ruse, despre acelaşi plan Kozak, doar că retuşat în unele locuri: aceeaşi federalizare, dar cu o delimitare mai clară a împuternicirilor Chişinăului şi Tiraspolului, aceeaşi prezenţă militară rusă în Tranistria, dar nu pentru o perioadă de 20 de ani, ci pe un termen indefinit de retragere, „când va fi posibil”. La aceasta se mai adaugă o neutralitate a RM, pe care s-o recunoască şi SUA cu UE, şi o legitimare a privatizărilor efectuate ilegal de regimul separatist. Rămânea ca Voronin să spună da sau nu.
El putea să spună da, după cum a spus-o şi în 2003. Presa rusă scria cu referire la surse din Kremlin că Voronin ar putea accepta planul Kremlinului, dat fiind că i-a mai rămas doar un an până la încheierea mandatului. Însă nu totul depinde astăzi de hatârul său. „Întâmplător” sau nu, înainte de plecarea lui la Moscova, Chişinăul a fost vizitat de dl Robert Simmons, adjunctul secretarului general al NATO, care a declarat că NATO insistă asupra îndeplinirii de către Rusia a angajamentelor de la Istanbul. Evident, Simmons n-a vorbit de capul său, şi nu putea să nu fie la curent cu intenţiile Moscovei. Astfel, întâlnirea lui Voronin cu Putin devenise inutilă. Totuşi, ca să nu pară că a mers la Moscova doar de dragul premiului acordat de Patriarhul Aleksii II, Voronin a insistat să fie primit de Putin şi a obţinut lucrul acesta cu puţin timp înainte de decolarea avionului. Clanul o fi având „oamenii săi” la Kremlin.
Totuşi, la care plan se referea Voronin atunci când spunea că problema transnistreană va fi rezolvată în timpul apropiat şi că „moral-psihologic” ea a fost deja rezolvată de participanţii la negocieri? Vorbea el despre propriul plan, care presupunea, printre altele, retragerea necondiţionată a trupelor ruse şi o autonomie largă pentru Transnistria, sau despre planul lui Putin, care ar lega RM „pe vecie” de Rusia? Din păcate, transparenţa, consultările cu Parlamentul, cu opoziţia nu intră în regulile de comportament ale preşedintelui nostru proeuropean. Ambiţios ca un elev eminent, el vrea să ne „fericească” de sine stătător. Rămâne doar să ghicim ce fel de „surprize” ne va aduce el mâine.
Moscova îşi permite acum să joace rolul tipului puternic, mărinimos, dar nu într-atât încât să ignore propriile interese. În timp ce Rostehnadzor-ul anunţă, generos, deschiderea pieţei ruse pentru vinurile moldoveneşti şi chiar georgiene, iar ministrul rus de externe merge la Tbilisi, Gazpromul, punându-şi fracul, încercuieşte Europa şi pătrunde pe teritoriul UE. Crede Voronin că Gazpromul va ceda teritoriul RM în folosul UE?
Moscova l-a răsplătit generos pentru „consolidarea unităţii popoarelor ortodoxe” care constă în înjurarea permanentă a României, şi-l va răsplăti şi de acum înainte, dar nu se poate bizui pe Voronin mai mult decât pe propria armată.
Din păcate, preşedintele RM nu înţelege că vremea lui a trecut, că s-a epuizat, că nu mai poate face nimic bun pentru RM, decât să demisioneze. El nu poate negocia cu Rusia decât un plan Kozak reciclat. Speranţa lui că înjurând România, dând dovadă de servilism, „gudurându-se” pe lângă Putin, acesta se va înduioşa şi-i va „dărui” Transnistria, este anacronică, e de fost „naţkadr” („naţionalnîi kadr”), nu de preşedinte modern.
Teoria păturii superpuse – o explicaţie a stării de lucruri din spaţiul românesc
Apărută ca răspuns la situaţia dificilă în care se afla statul român din acea perioadă, teoria păturii superpuse enunţată de Mihai Eminescu, ar fi trebuit să aibă rolul unui semnal, de a atrage atenţia atât factorilor de decizie din acea perioadă, cât şi întregului popor român, asupra pericolului iminent şi deja manifest care îl constituia elementul străin stabilit în ţară şi care a acaparat, nu fără contribuţia elementului autohton, puterea. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat în anii următori şi continuă până astăzi, ne-a demonstrat că cei care au ignorat semnalul marelui poet român au fost mai mulţi şi mai puternici decât cei cu adevărat interesaţi de bunul mers al lucrurilor din spaţiul românesc. Are loc privatizarea unor proprietăţi importante ale statului, lichidarea treptată a elementului naţional, exploatarea ţăranului în folosul străinilor şi multe asemenea acţiuni pentru care nu răspunde, în ultimă instanţă, nimeni (a se vedea afacerea Stroussberg1, cazul Romtelecom2, Rompetrol, Petrom, etc.).
Problema exploatării abuzive a resurselor României era încă pe atunci o problemă acută şi greu de rezolvat, după cum s-a văzut ulterior. Cei aflaţi la putere, printre care mulţi dintre ei – străini, nu cunoşteau adevăratele probleme ale societăţii româneşti, dar nici nu îi prea interesa, dat fiind că aceştia aparţineau unei alte naţiuni, gândeau în alt mod şi aveau alte interese (opuse celor ale naţiunii guvernate de aceştia). Singurele lor interese, după cum arată şi Eminescu, Read the rest of this entry »
Smirnov va fi înlocuit dacă se va încăpăţâna să nu participe la negocierile cu Republica Moldova privind soluţionarea conflictului transnistrean
La începutul lunii februarie, o delegaţie rusă urmează să se deplaseze la Tiraspol pentru a convinge autorităţile locale să ajungă la un acord cu Chişinăul. Potrivit ediţiei electronice a cotidianului rus “Kommersant”, Moscova a decis sa îl sprijine pe Vladimir Voronin in conflictul transnistrian. În acest context publicaţia scrie că Rusia este dispusă să-l înlocuiască pe Smirnov cu Evgheni Sevciuk, tanarul si ambitiosul presedinte al parlamentului de la Tiraspol. Acest lucru se poate întâmpla în cazul în care liderul transnistrian se va încăpăţâna să colaboreze.
La inceputul lunii februrie, Moscova va incerca totusi sa il convinga pe Igor Smirnov sa adopte o atitudine mai maleabila. Sursele “Kommersant ” spun ca un grup de diplomati in frunte cu secretarul adjunct al Consiliului Securitatii Rusiei, Iuri Zubakov, care, intre altele, este responsabil de directia Moldova in politica externa a Moscovei, va efectua o vizita la Tiraspol. Potrivit publicaţiei ruse, aceasta vizita este cu atat mai importanta cu cat Smirnov a incetat sa se mai bucure de respect din partea autoritatilor ruse. Din mai multe motive. In primul rand, aminteste “Kommersant”, Rusia nu a uitat ca ajutoarele sale din 2006 au fost cheltuite pentru salariile functionarilor, serviciilor de securitate si armatei. Pe de alta parte, Transnistria are datorii neplatite de un miliard de dolari pentru gazele ruse, bani pe care autoritatile i-au strans de la populatie, dar nu i-au virat Rusiei. Ultima gafa, noteaza “Kommersant”, a fost ca nora lui Smirnov, Marina Smirnova, care conduce Partidul Patriotic Transnistrean, dar si Gazprombank de la Tiraspol, le-a cerut localnicilor cu pasapoarte ruse sa voteze pentru Rusia Dreapta si nu pentru partidul prezidential Rusia Unita la alegerile parlamentare din 2 decembrie si chiar a candidat pentru acest partid in regiunea autonoma Iamalo-Nenetski.
Evgheni Sevciuk – planul B al Moscovei
In consecinta, Moscova si-a gasit un alt favorit in Transnistria, nimeni altul decat tanarul si ambitiosul presedinte al parlamentului local, Evgheni Sevciuk. Lider al partidului “Obnovlenie”, care apara interesele oamenilor de afaceri transnistreni, Sevciuk a simtit bine conjunctura. Anul trecut, a semnat personal la Moscova un acord de cooperare cu Rusia Unita, pentru alegerile parlamentare din Rusia din 2 decembrie si i-a asigurat partidului presedintelui rus Vladimir Putin circa 83,58% din voturile electorilor transnistreni. Pentru aceste servicii, Sevciuk a fost invitat la congresul Rusiei Unite la Moscova, la care a fost inaintata candidatura prim-vicepremierului rus Dmitri Medvedev pentru alegerile prezidentiale din 2 martie. Imediat, in Transnistria a aparut si o miscare in sprijinul candidaturii lui Dmitri Medvedev la scrutinul prezidential.
In afara de sprijinul pe care incearca sa -l obtina de la Moscova, Sevciuk s-a straduit totodata sa creeze centre ale puterii alternative liderului transnistrean Igor Smirnov. In ultimele luni, Sovietul Suprem de la Tiraspol si-a demonstrat in mai multe randuri independenta de Smirnov, neluand in considerare veto-ul administratiei de la Tiraspol in cazul mai multor legi, inclusiv in cazul legii bugetului si celei a televiziunii publice. “Smirnov nu mai este un membru atat de valoros al societatii noastre cum a fost”, a declarat fostul adjunct al ministrului transnistrean pentru securitate, in prezent deputat, Oleg Gudimo. “Exista o interferenta de influente, iar faptul ca nici un veto al presedintelui nu a fost sprijinit dovedeste acest lucru. Smirnov nu este capabil sa opuna rezistenta. Se poate vedea un fel de lipsa de fermitate la el. Nu are dorinta de a invinge”, a spus oficialul.
Aceasta inseamna, concluzioneaza “Kommersant”, ca Moscova este pregatita cu un plan de rezerva, in cazul in care nu reuseste sa ajunga la un acord cu Smirnov. “In cel mai rau caz, el va pati ca Askar Akaiev”, fost presedinte al Kirgizstanului, inlaturat in martie 2005 prin Revolutia Lalelor, a prezis pentru “Kommersant” un participat la negocierile pentru solutionarea conflictului transnistrean.
Sursa: UNIMEDIA http://www.unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=3564
Autoritatile unui oras transnistrean vor inalta un monument in memoria generalului rus Aleksandr Lebed’
|
29.01.2008 – 16:05
|
|
Edilii orasului Tighina (Bender) au decis sa construiasca un monument in memoria generalului rus Aleksandr Lebed’. Deja a fost stabilit si locul unde urmeaza sa fie inaltat acest monument, transmite Agentia DECA-press.
Monumentul lui Lebed’ va fi instalat intr-un scuar, la intrarea in Tighina din partea orasului Tiraspol. Initiativa inaltarii unui monument in cinstea lui Lebed’ apartine organizatiei „Onoare si patrie”, creata chiar de regretatul general, dupa cum precizeaza „Novai reghion”. Aleksandr Lebed’ a condus, intre 1992-95, Armata a 14-a din Rusia, dislocata pe teritoriul regiunii transnistrene. In 1996, se angajeaza in cursa electorala pentru fotoliul de presedinte al Rusiei, situandu-se pe locul trei. In 1998, devine guvernator al regiunii Krasnoyarsk. Moare in aprilie 2002, in urma unei catastrofe aviatice. |
|
Bogat şi sărac: O identitate politică ruso-românească?
Descurajaţi de absenţa unor informaţii mai de Doamne ajută despre scurta întâlnire de la Moscova dintre Vladimir Putin şi Vladimir Voronin, comentatorii şi reprezentanţii opoziţiei de la noi constată cu amărăciune sau chiar cu o îngrijorare prost ascunsă că subiectul discuţiilor purtate de cei doi preşedinţi rămâne un mister. Iar misterele, inclusiv cele politice, precum se ştie, stârnesc speculaţii, utopii şi suspiciuni de tot felul.
În plus, secretul întreţinut cu bună ştiinţă conferă evenimentului adesea o valoare exagerată. Îi dă un farmec enigmatic, deşi în realitate acesta nu-i decât moare de varză. Aşa s-a întâmplat şi cu vizita lui Voronin în capitala Rusiei care a provocat la Chişinău mare agitaţie. Unii avertizează precum că mâine am putea să ne trezim cu un nou memorandum Kozak-2 sau chiar Kozak-3. Alţii, dimpotrivă, consideră că rezultatele întrevederii dintre liderul de la Kremlin şi cel de la Chişinău au fost sub aşteptările ambelor părţi. Iată de ce prin discreţia unor comunicate de presă extrem de lapidare s-a încercat, de fapt, muşamalizarea unui eşec.
Or, tăcerea pe care o păstrează doi actori politici după ce s-au întreţinut îndărătul unor uşi închise nu-i neapărat un semn că ei ar avea ceva de ascuns. Nu-i exclus ca aceştia chiar să nu aibă nimic de spus. Iată de ce noi nu vom încerca să ghicim conţinutul taifasului Voronin-Putin. O atare scormonire, ce-i drept, poate să producă nişte desfătări intelectuale sau satisfacţii fiziologice. Sub aspect practic, însă, respectivul exerciţiu nu are nici un rost. De ce? Pentru că la ora actuală nicio tranzacţie politică semnificativă între Putin şi Voronin nu este cu putinţă. Nici pe tema transnistreană, nici pe oricare alta. Şi asta din câteva motive evidente.
În primul rând, Voronin astăzi nu are nici timp, nici forţă politică pentru a bulversa într-un an de zile sistemul constituţional de la noi de aşa manieră încât să-l modeleze după gustul şi interesul Tiraspolului şi, deci, al Moscovei.
În al doilea rând, Transnistria, ca şi Abhazia şi Osetia de Sud, de altfel, sunt nişte aşi pe care Kremlinul preferă să-i ţină deocamdată în mânecă pentru a descuraja astfel tentativele occidentale de recunoaştere internaţională a ţinutului Kosovo. Atâta timp cât problema teritoriului separatist cu populaţie preponderent albaneză din Serbia ţine în priză întreaga lume, Rusia nu va face mişcări bruşte în regiunile rebele din spaţiul CSI.
În al treilea rând, la primăvară în capitala României va avea lor o istorică reuniune a Alianţei Nord-Atlantice care, se pare, va integra în NATO Ucraina şi Georgia. În aceste împrejurări, SUA şi UE nu vor permite nici în ruptul capului „soluţionarea chestiunii transnistrene” după scenariul Moscovei, întrucât ar crea un nou Kaliningrad de la Prut până dincolo de Nistru, periclitând şi devalorizând extinderea euroatlantică spre Est.
Şi în fine, dar nicidecum în ultimul rând, crearea unui stat bicefal în Republica Moldova prin cumularea entităţii etnoculturale româneşti din Basarabia cu epava erzaţului de societate postsovietică din stânga Nistrului, orientată exclusiv şi obsesiv spre fosta metropolă, este pur şi simplu imposibilă. În principiu, astfel de construcţii pot să apară, desigur. În condiţii geopolitice favorabile, ele au chiar şansa să reziste în timp. Asta s-a întâmplat, de exemplu, cu Belgia la începutul secolului al XIX-lea. În prezent, însă, situaţia internaţională este categoric ostilă unui astfel de proiect. Azi există o rivalitate între valorile politice şi culturale româneşti, pe de o parte, şi cele ruseşti, pe de alta. E o stare absolut firească în actuala conjunctură politică. O astfel de adversitate, bunăoară, sare în ochi la tot pasul în ţările baltice, dar şi în relaţia dintre arealul cultural-lingvistic polonez şi cel rusesc.
Astfel stând lucrurile, o virtuală identitate politică româno-rusă, chit că sub stindardul moldovenismului, nu-i decât o struţocămilă năstruşnică. Aceasta ar putea supravieţui numai în coşmarurile care bântuiesc din când în când populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului.
Taubman: Romania are un viitor stralucit in fata
REACTII• Scheffer: “La Bucuresti va fi cel mai mare summit NATO organizat vreodata” • Tei zile libere pentru bugetari cu ocazia summit-ului NATO • Taubman lauda politica BNR Ambasadorul SUA in Romania, Nicholas Taubman, este de parere ca faptul ca Romania este gazda summitului NATO in aprilie este o oportunitate extraordinara, precizand ca aceasta este cea mai importanta intalnire care a avut vreodata loc in tara noastra.
Intr-un interviu acordat The Money Channel, Taubman a declarat ca realizarile Romaniei sunt foarte mari si ca desi mai sunt inca probleme de rezolvat, “Romania are un viitor stralucit in fata”.
Ambasadorul SUA in Romania a spus ca Bucurestiul a fost ales ca gazda a summitului deoarece tara noastra este noua membra UE si este foarte important pentru celelalte tari europene sa vada ce s-a facut in Romania si de ce sunt in stare romanii.
“Oamenii vor vedea si vor fi impresionati. (…) Romania este o oportunitate si un loc in care e bine sa vii. Romanii sunt muncitori si acesta e un loc in care vrei sa fii”, a spus Taubman.
“Ma supara insa ca vad tinerii plecand. (…) Mesajul meu pentru ei e ca nu vor gasi in alta parte nimic din ce nu au aici, ba chiar mai putin. (…) Sa nu se gandeasca pe termen scurt la cati bani pot face in alta tara, ci sa se gandeasca in termen de 5-10 ani”, a mai spus ambasadorul.
Cat despre invitatia lui Vladimir Putin la summit, Taubman a spus ca este un lucru normal. Diplomatul s-a adresat si clasei politice atragandu-le atentia ca daca nu vor asculta si respecta dorintele oamenilor, atunci nu vor rezista mult la putere.
ianuarie 28, 2008
Despre RM şi cazul celor 4 elevi din liceul “Gheorghe Asachi” (de TC)
Se întâmpla în data de 5 mai 2006 ca 4 elevi ai liceului român-francez Gheorghe Asachi din Chişinău să găurească frontispiciul liceului lor drag, în acest mod aplicând o palmă deloc uşoară regimului şi susţinătorilor acestuia. A fost o experienţă unică şi sper să aibă si rezultate mai importante decât simpla re-denumire a liceelor din român-francez, român-englez etc. în teoretic. Trebuie să recunoaştem că nu e decât un compromis tipic pentru RM, or scopul protestelor a fost de a-i impune pe cei răspunzători de insulta la adresa românismului, să recunoască un adevăr. Şi când spun adevăr mă refer la dovezile istorice, studiile lingvistice şi evenimentele care au avut loc în trecut. Dacă am privi lucrurile din această perspectivă, ne-ar părea mai mult decât evident că suntem un popor în două state, după cum s-a exprimat şi preşedintele tuturor românilor, Traian Băsescu. Cu toate acestea, lucrurile merg într-o direcţie opusă, de negare a identităţii româneşti a basarabenilor. După cel puţin două sute de ani, rusificarea continuă şi este din ce în ce mai agresivă, mai ales pe fondul ignoranţei şi indiferenţei populaţiei, caracteristici cultivate de sus în jos, or anume aici ar trebui să intervină elitele, ca forţe îndrumătoare şi furnizoare de idealuri1 şi nu ca reţele şi grupuri de interese. Cu toate acestea, populaţia RM este încă majoritar românească, după cum s-a văzut chiar la recensământul din 2004, 2,1% declarându-se români şi 76,1% – moldoveni2 , deci tot români (în lipsa unei identităţi moldoveneşti reale). Cu toate că aspectele privind sintagmele român/moldovean par pentru mulţi dintre cetăţenii moldoveni ceva lipsit de importanţă (anume pe o astfel de atitudine se mizează), lucrurile stau cu totul altfel. Să ne imaginăm cum ar fi ca la recensământ să se declare 78,2% români? Cred că un astfel de rezultat ar fi cel mai bun argument pentru faptul că RM nu îşi are rostul ca stat separat, ci doar alături (şi nu doar geografic) de co-naţionalii lor. Anume din această cauză se duce o politică de propagare a unei limbi şi identităţi false, pentru că doar astfel statul RM ar avea legitimitate. Totuşi, în acest context ar trebui analizat modul în care s-a desfăşurat recensământul menţionat, pentru că în presă s-au acuzat modul de formulare a întrebărilor, incompetenţa operatorilor de teren sau chiar instigarea respondenţilor de a răspunde într-un anumit mod, astfel încălcându-se criteriile elementare de organizare a unui recensământ. S-ar părea că după 17 ani de tranziţie lucrurile ar fi trebuit să se schimbe, oamenii să devină conştienţi de originea lor, deci de cine sunt în prezent şi pe ce baze ar trebui să îşi construiască viitorul. Dar nu e aşa. Şi asta inclusiv din cauza faptului că, în continuare, în RM nu există o forţă politică sau socială care să fie capabilă să apere românismul şi să fie luată în consideraţie de către societatea civilă. Spun asta referindu-mă la toate partidele, asociaţiile sau mişcările care au avut până acum rolul de forţe pro-româneşti. De obicei, acestea sfârşeau prin a fi înlăturate de pe scena politică prin diverse metode, speculându-se lipsa de interes şi informare a cetăţenilor care, în mod inevitabil, îşi pierd încrederea în reprezentanţii opoziţiei. În acest mod regimul3 obţinea rezultate atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, căci deja viitorii activişti din opoziţie vor fi priviţi cu neîncredere de către votanţi. Iar acest lucru este capital, căci anume votul este modul prin care o persoană îşi manifestă dreptul de alegător şi cetăţean, în mod implicit, unul dintre indicii funcţionării democraţiei într-un stat. De asemenea, numărul participanţilor la vot este un indicator al interesului populaţiei faţă de problemele ţării. Având în vedere recentele alegeri ale primarului Chişinăului, am putea afirma că dezinteresul chişinăuienilor este unul patologic, în sensul de anormal şi dăunător, căci prin ne-exercitarea dreptului de vot, unui cetăţean obişnuit nu îi rămâne decât să privească cuminte din banca sa ce se întâmplă în societatea a cărei probleme îl privesc în mod direct. Desigur, se pot invoca argumente mai mult sau mai puţin plauzibile precum că nu avem pe cine alege, că nimeni nu ne-ar merita votul, etc. Dar poate fi evitarea responsabilităţii cetăţeneşti calea cea mai bună pentru rezolvarea problemelor? Din câte s-a văzut până acum, tind să cred că nu. Aş vrea să atrag atenţia şi asupra faptului că de la destrămarea URSS până acum, în RM, în opoziţie s-au situat forţele pro-româneşti, pe când majoritari au fost cei care militau pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea statului RM. Evenimentele care au avut loc ulterior vorbesc de la sine (cazul Găgăuziei/UTAG, Transnistriei, dependenţa economică de Rusia, etc). Totuşi, deznaţionalizarea şi lupta cu românismul a fost şi este cel mai dureros fenomen dirijat care se întâmplă în RM. Se mizează pe învrăjbirea naţiunilor de pe teritoriul statului una împotriva celeilalte, astfel încât să se creeze un mediu conflictual, căci astfel se poate distrage atenţia de la problemele reale ale societăţii – prin crearea unor situaţii artificiale. Am ţinut să mă opresc asupra contextului în care au avut loc evenimentele de la liceul meu întrucât judecarea evenimentelor fără o cunoaştere elementară a contextului este indezirabilă, cu atât mai mult cu cât constituie o problemă foarte delicată. De altfel, am avut încă de la început senzaţia că am fost priviţi de către majoritate ca nişte copii naivi care au crezut că vor rezolva o problema creată încă din aprile 19254. Desigur, au existat şi alte păreri, conform cărora am acţionat din dorinţă de afirmare sau pentru că ne-ar fi instigat cineva. Sunt oarecum explicabile aceste atitudini, mai ales în condiţiile în care atmosfera în care plutim de foarte multă vreme este una pasivă şi apatică, în care orice deviere de la formele comportamentale general-acceptate este sancţionată strict şi fără drept de apel. Astfel, pentru mulţi dintre compatrioţii mei este foarte greu de înţeles cum a fost posibil ca patru elevi, majori – deci pasibili de pedeapsă penală, să îndrăznească să opună o rezistenţă atât de vehementă faţă de deciziile autorităţilor, mai mult chiar – faţă de opinia publică manifestă în general (aceasta s-a văzut în lipsa de reacţie a majorităţii elevilor, profesorilor, politicienilor la schimbarea denumirii liceelor). Prin acestea mă refer la sentimentul latent de românism care refuz să cred că a dispărut din sufletele românilor din RM. Ei bine, mai apar şi surprize, lucrurile mai scapă de sub controlul regimului şi toate acestea pentru că nimeni şi nimic nu poate sta în calea manifestării libere a spritului, decât piedicile şi complexele personale.
1 Gusti, Dimitrie – Sociologia naţiunii şi a războiului, Bucureşti: Editura Floare Albastră, 1995.
2 Heintz, Monica – Stat slab, cetăţenie incertă. Studii despre Republica Moldova, Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2007, p. 256. Integrarea studenţilor basarabeni în mediul românesc în contextul relaţiilor actuale dintre Republica Moldova şi România.
3 Conform teoriei regimului ilustrată de Gerry Stoker, Clarence Stone şi Harold Wolman, viaţa politică este dominată de anumite regimuri care au ca interes exclusiv puterea. Regimurile sunt constituite din asociaţii informale, fără o structură ierarhică clară, care, precum coaliţiile politice dominante, sunt structurate în jurul unor interese dominante, indiferent de compoziţia ideologică a grupărilor ce o compun. Ideologiile îşi pierd din importanţă în faţa îndeplinirii obiectivelor date de interese (apud Baltasiu, Radu - Democraţia înlocuită de reţele).
4 Pătură super-pusă – Termen propus de M. Eminescu pentru a desemna acele pături guvernante care se folosesc de „prisosul” muncii sociale pentru consum propriu şi pentru cheltuielile guvernării fără a oferi nimic în compensaţie (sursa: http://www.dictsociologie.netfirms.com/P/Termeni/patura_superpusa.htm).
